InStilulMeu: Care a fost traseul dvs. care v-a îndreptat spre alegerea unei profesii în domeniul arhitecturii? A fost această primă perspectivă de carieră pe care ați avut-o în vedere?
Cristina Stroe, arhitect Laboratorul de Arhitectură: Cred că în mod normal meseria te alege pe tine şi nu tu pe ea. De mic copil am început să desenez, să mâzgălesc, să observ şi să iubesc frumosul. Pot spune că am ajuns să fac arhitectura pentru că ea mi-a cerut!
ISM: Ce vă mai amintiți în legătură cu primul proiect realizat?
C.S.: În primul rând pot să vorbesc despre primul proiect de la facultate, amenajarea unui apartament şi mă face să zâmbesc atunci când mă gândesc la el. Şi ce îmi amintesc este sentimentul de împlinire pe care l-am avut atunci când gândurile mele s-au transformat în realitate şi influenţează atât de mult viaţa cuiva.
ISM: Ce înseamnă să excelezi în domeniul arhitecturii, din punctul de vedere al efortului implicit?
C.S.: Este foarte greu să defineşti asta. Tot ce pot răspunde este că efortul şi dedicarea în domeniul arhitecturii trebuie să fie 100%, 24 de ore pe zi. Trebuie să visezi arhitectura pentru a excela şi cred că, atunci când dai totul, sunt şanse foarte mari să fii ceea ce îţi doreşti. Trebuie să crezi în tot ceea ce faci, să-ţi dedici tot timpul, dar cred că aşa ceva este valabil în orice domeniu.
ISM: Ce ați schimba în procesul deciziilor pe care arhitecții locali le iau vis-a-vis de construirea unor clădiri moderne în imediata vecinătate a unor case vechi, pe care se pare că nu le mai protejează nimeni?
C.S.: Părerile sunt împărţite! Noi, arhitecţii, suntem învăţaţi din facultate că sunt două moduri prin care poţi trata o clădire monument atunci când construieşti în preajma ei: o poţi respecta prin a construi ceva decent şi neutru sau poţi să o evidenţiezi printr-un contrast. Şi de aici pleacă o întreagă polemică. Cum la noi încă gusturile sunt foarte variate, atunci şi părerile sunt la fel.
În mod sigur ce aş vrea să schimb este educaţia oamenilor (arhitecţi şi non-arhitecti) în ceea ce priveşte arhitectură şi designul, în general. Aş dori o unitate şi o direcţie generală. Cred că este un lucru care lipseşte romanilor în general.
ISM: Dacă ne raportăm doar la București, există multe zone în care s-au ridicat parcă peste noapte clădiri care pur și simplu schimba, vizual și estetic, într-un mod dezastruos spațiul public. Cine este responsabil pentru asta?
C.S.: Pot să reiau ce am povestit în răspunsul anterior. Să reiau de la baza piramidei: atunci principalii vinovaţi ar fi oamenii, locuitorii Bucureştiului, indiferent de funcţiile pe care aceştia le ocupa în societate, şcoala romană de arhitectură pentru felul cum îşi formează studenţii, comunitatea arhitecţilor, pentru faptul că nu se implică suficient, autorităţile, pentru că nu sunt interesate de partea estetică a oraşului.
ISM: Ce le recomandați celor care doresc să își înceapă cariera în arhitectură? Cum își pot deschide drumul și ușura incursiunea în acest domeniu?
C.S.: Trebuie să îşi dorească şi să aibă încredere în ceea ce vor să facă! Atitudinea contează foarte mult. Cu o minte deschisă şi cu încredere, cred că poţi realiza orice îşi propun, în acest domeniu.
ISM: Dorim să ne dați mai multe detalii despre cel mai recent proiect arhitectural desfășurat de dvs.
C.S.: Este vorba despre Showroom-ul Innovation, Arts&Design Center Philips. Un proiect foarte drag datorită faptului că va adăposti o galerie de artă pentru promovarea tinerilor artişti, tineri ca şi noi. Admiram demersul Philips şi le mulţumim pentru sprijinul acordat tinerilor! Este un proiect ce inspiră linişte, vara şi frumuseţe. Sper că toţi cei ce îl vizitează să simtă acelaşi lucru.
ISM: Care sunt lucrările noi pe care credeți că România ar trebui să le implementeze în sfera arhitecturii, în funcție de diferite zone? Unde credeți că ar fi necesare cele mai multe schimbări, în următorii cinci, zece ani?
C.S.: Cred că ceea ce lipseşte din cotidianul românesc este arhitectura pentru oamenii. Şi aici vorbesc despre programele arhitecturale clasice, de instituţii publice: muzee, centre culturale, librării sau spaţii de recreere. Toate aceste activităţi se dezvoltă spontan şi nu în spaţii destinate lor. Simt nevoia, ca locuitor al Bucureştiului, de un loc versatil în care să îmi pot petrece timpul, într-un mod distractiv şi educativ.
ISM: Dacă dorim să abordăm stilul modern în felul în care ne construim și ne decorăm o casă, ce trebuie să avem în vedere când realizăm un plan?
C.S.: Orice stil ai aborda trebuie să ai în vedere funcţionalitatea şi nevoile tale. Apoi, pentru un stil modern de arhitectură şi design, cred că trebuie să te ghidezi după motto-ul „Less is more!” adică un mod simplificat şi aerisit, un design, o arhitectură la obiect, nimic mai mult sau mai puţin decât ceea ce ai tu nevoie. Astfel proiectul devine foarte personal şi modern în acelaşi timp.
ISM: Ce se întâmplă dacă un potențial client și un arhitect au perspective diferite asupra aceluiași proiect? Cum decurge lucrarea, mai departe?
C.S.: Colaborarea arhitect-client poate fi dificilă dar poate fi şi foarte frumoasă. Nu o dată aceste două personaje au devenit prieteni. Cred că interesul amândurora este ca proiectul să meargă mai departe şi, tocmai din acest motiv, se ajunge la un compromis. Totul se reduce la relaţiile interumane! Un arhitect, după părerea mea, trebuie să fie şi un bun diplomat şi mediator. Atunci când are aceste calităţi, în mod sigur, lucrarea evoluează.
ISM: Cum vi se pare situația clădirilor istorice, la nivel european, de exemplu, comparativ cu cea românească? Altfel spus, cum reușesc alte țări să păstreze intacte și să respecte clădiri construite cu secole în urmă? Este nevoie de o educație și de o cultură a populației în acest sens, care lipsește în țara noastră?
C.S.: Aici este o poveste foarte lungă. În România sunt foarte multe probleme legate de clădirile monument istoric de mai bine de 40 de ani, când s-au început demolările pentru noile blocuri şi clădiri comuniste. De atunci, s-a început educarea poporului în sensul ăsta.
Se voia o nouă identitate a Bucureştiului, a României, pentru a uita vremea monarhiei. Şi bănuiesc că asta este motivul pentru care noi nu suntem foarte ataşaţi de clădirile vechi. Pe când pentre hotare, cel puţin în vest, este cu totul alta mentalitate. În plus, în marile oraşe europene, arhitectura veche este un atuu turistic, economic şi social. Probabil vom înţelege şi noi aceste beneficii şi vom respecta şi aprecia mai mult aceste clădiri.
Pentru In Stilul Meu, Adelina Turcu