Am terminat de citit de curand Memoriile Diavolului de Frédéric Soulié. Un autor pentru mine pana acum necunoscut, contemporan cu Balzac.
Nici nu stiu sa spun ce am savurat (caci sincer acesta este cuvantul) mai mult: ideile subtile, stilul schimbator, naratiunea care te prinde, actualitatea povestilor. Il recomand din suflet femeilor, mai ales celor de cariera, femeia barbat, care a uitat care ii este rolul, cea care crede ca le poate face pe toate, femeia care se crede corecta si integra. Poate reevaluati, lucrurile nu sunt niciodata atat de simple. Cele patru volume abunda in decadenta femeii, pacatul originar al Evei pe care il ducem in noi, pacat care il pierde pe barbat (asa cum se va intampla si cu personajul principal). Singura „scapare” fiind iubirea neconditionata, dedicarea, altruismul.
Vorbim de o societate bolnava, stricata, fara scapare, a unui Paris si Touluse ce seamana izbitor cu cotidianul. Vicii, crime, adulter, politica, prostitutie, viol, inselatorie, arivism, bani murdari, revolutii, ispite, incest, copii abandonati si paternitate inselatoare si toata pleiada de pacate insuflate de un Diavol abil, dar, care (atentie!) nu incalca liberul arbitru, doar da gandul cel pacatos.
O carte superba, ce merita citita pe indelete, caci intelesurile sunt multiple, profunde. O recomand si barbatilor, aceleasi probleme ca si noi femeile le veti regasi.
Judecati! Si raspundeti la intrebarea pe care o pune Diavolul la inceput si al carui raspuns il cautam ca cititori toata cartea, dar pe care autorul, evident, ne lasa sa il gasim, interpretam singuri!
Frédéric Soulié (n. 23 decembrie 1800, Foix – d. 23 septembrie 1847, Bièvres) a fost un romancier, dramaturg și poet francez.
Romanul foileton Les Mémoires du Diable, considerat opera s-a capitală, prin aceasta impunându-se ca romancier. Aceasta carte (roman negru si melodrama in acelasi timp) publicata initial ca roman-foileton, a avut o influenta enorma asupra lui Balzac, Dumas si Eugene Sue, impunand un filon terifiant, o fascinatie a crimei, o seductie a raului in general, ceea ce i-a atras numeroase acuze. Legenda literara pastreaza si o anecdota cu privire la acest roman. In 1840, se petrece o intamplare celebra numita in istoria Frantei „Afacerea Lafarge”, caz care a beneficiat de o mediatizare incredibila in epoca. Madame Lafarge, protagonista acestui caz, este acuzata ca si-a otravit sotul si soacra cu arsenic (nici astazi nu se stie daca ea a fost vinovata sau nu), iar in momentul arestarii, se spune ca s-a gasit asupra ei un exemplar din Memoriile Diavolului. Presa a titrat atunci: „Sa nu va mire daca cei ce citesc aceasta carte malefica isi vor ucide intr-o zi toata familia cu arsenic”
Sursa: Wikipedia.org
