Ţesături diferite au efecte diferite, în funcţie de cum sunt acestea realizate, lucruri despre care veţi citi mai jos. Informaţiile sunt utile pentru cei care doresc să ştie cum pot dăuna lucrurile textile pe care, poate le aruncăm, fără să ne gândim că gestul nostru va avea repercursiuni, mediului înconjurător:
Nailon şi poliester
Fabricate din petrochimice, aceste sintetice sunt non-biodegradabile, de asemenea, ele sunt în mod inerent nesustenabile din două motive. Fabricarea de nailon creează oxid de azot, un gaz cu efect de seră, de 310 de ori mai puternic decât dioxidul de carbon. La fabricarea poliesterului se utilizează cantităţi mari de apă pentru răcire, împreună cu lubrifianţii, care pot deveni o sursă de contaminare. Ambele procese sunt foarte mari consumatoare de energie.
Raionul (viscoză)
Acesta este o altă fibră artificială, realizată din pastă de lemn, care pe faţă pare mult mai durabil. Cu toate acestea, vegetaţia pădurii este de multe ori eliminată şi/sau fermierii sunt deplasaţi pentru a face loc plantaţiilor de celuloză.
Adesea, copacul plantat este de eucalipt, care întocmeşte sume fenomenale de apă, astfel cauzează probleme în regiunile sensibile. Pentru a face raionul, pasta de lemn este tratată cu substanţe chimice periculoase, cum ar fi soda caustică şi acidul sulfuric.
Bumbacul
Și fibrele naturale problemele lor. Bumbacul este cultura cea mai intensă a pesticidelor în lume: aceste pesticide rănesc şi ucid mai multe persoane în fiecare an.
Erbicidele şi substanţele chimice sunt folosite uneori pentru a ajuta recoltarea mecanică de bumbac. Aceste substanţe chimice rămân, de obicei, în material.
După finisare, ele sunt eliberate în timpul vieţii articolului de îmbrăcăminte. Dezvoltării bumbacului modificat genetic, i se adaugă problemele de mediu, la un alt nivel.
Lâna
Începând de la fibre până la pânze – albirea, vopsirea, finisarea – utilizează multa energie şi apă şi duce la poluare. Vopsirea poate reprezenta cea mai mare folosire a apei în producerea unui articol de îmbrăcăminte; colorantul nefixat se spală de multe ori, iar articolul de îmbrăcăminte poate sfârşi prin ajungerea coloranţilor în râuri.
Plantele din râuri se sting şi se elimină din ape. Coloranţii fixaţi, adesea metale grele, se încheie în sistemul de canalizare şi apoi în râuri.
Hainele sunt deseori albite cu compuşi de clor. Practic, toate fibrele din bumbac (în special lenjeriile de pat), plus toate cele „uşor de întreţinut”, „rezistente la cute”, sunt tratate cu formaldehidă toxică.
Alte materiale folosite în haine şi pantofi includ:
• pielea (cu procesele poluante de tăbăcire şi de vopsire, precum şi cu un impact intensiv asupra agriculturii şi a animalelor).
• PVC-ul, un material toxic de notorietate.
• solvenţii dăunători – utilizati în adezivi şi în acoperirea cu plastic a unelor materiale impermeabile.
Andreea Georgiana Cristea
Surse foto: