Există oameni care își dedică viața activităților prin care îi ajută pe ceilalți. Unul dintre acești oameni este și Mihai Grigorean, Disaster Response Program Manager în cadrul mișcării non-profit Habitat for Humanity, România.
Despre Mihai Grigorean, omul
ISM: Povestiţi-ne puţin despre viaţa dvs. Unde aţi crescut, pasiunile din adolescenţă şi aspiraţiile ca adult.
Mihai Grigorean: M-am născut la Satu Mare, unde am crescut până la 14 ani, apoi am făcut liceul pedagogic, am învățat să mă apropii mai mult de copii.
A urmat facultatea, Administrație Publică, serviciul militar. Ca adolescent am citit foarte mult și mi-a plăcut să fac lucruri cât mai diverse. Am întrerupt ultimul an de facultate și am plecat în Franţa, unde am lucrat într-un centru cu persoane cu dizabilităţi mintale, am avut experienţe revelatoare.
Acolo se punea foarte mult accentul pe comunitate. Am început să înţeleg ideea de familie cu mai mulţi oameni, iar după această experienţă am urmat cursurile unei facultăţi de Ştiinţe Sociale, tot în Franţa. Am revenit în România şi am descoperit proiectul Habitat, la Cluj.
ISM: Am vrea să cunoaştem mai multe despre personalitatea dvs., dincolo de rolul pe care îl aveți în Habitat for Humanity, România. În timpul liber (probabil limitat datorită volumului de muncă) aveţi anumite activităţi cărora vă dedicaţi în mod special, hobby–uri, pasiuni?
M.G.: Am un hooby încă din copilărie, pentru că locuiam într-o zonă de munte, mergeam pe bicicletă. Şi acum, de fiecare dată când am timp merg cu bicicleta pe dealurile din împrejurimi, sau pe străzile oraşului. Îmi place să citesc, m-a pasionat literatură, în adolescenţă participăm la olimpiadele naţionale. Îmi mai place să călătoresc şi încerc să stau cât mai mult cu familia, deoarece timpul este foarte limitat.
ISM: Cum v-a influenţat experienţa Habitat for Humanity, România, stilul de viaţă?
M.G.: Fundamental, aş spune. Tocmai datorită programului, am fost nevoit să îmi schimb stilul de viaţă. Spiritual, am cunoscut mulţi oameni nevoiaşi, peste 2000 de familii pe care le-am vizitat pentru a le selecta în programul nostru. Încerc a preţuiesc oamenii, să comunic cu ei, am devenit mult mai atent la nevoile celorlalţi. Munca este foarte dinamica, iar asta trăiesc şi în viaţa pivata: dinamism şi spontaneitate.
Despre Mihai Grigorean, profesionistul
ISM: Spuneți-ne câteva cuvinte despre rolul dvs. în organizația Habitat for Humanity, România?
M.G.: Sunt directorul programului de răspuns la dezastre, de şase ani. Am coordonat mai multe proiecte pe care Habitat le-a avut. Încerc să dezvolt programul în direcţii noi şi, pe lângă răspunsul în sine, dorim să şi prevenim riscurile de dezastre, pentru a salva vieţi, case etc. Se pierd multe vieţi datorită unei lipse de informaţie, dacă se poate spune aşa şi a unei culturi a riscului.
ISM: Povestiţi-ne despre scopul Habitat for Humanity, la nivel global?
M.G.: Organizaţia are de 35 de ani obiective simple: consolidarea, protejarea, salvarea locuinţelor. Se pune accentul pe activităţile de voluntariat, pe comunitate, implicând autorităţile şi donatorii. Asociaţia este prezentă în mai multe zone ale ţării, în România, de 15 ani deja.
ISM: Ce v-a determinat să vă implicaţi într-o astfel de activitate, ţinând cont de mediul dificil de lucru?
M.G.: Motivaţia, la început, a fost cea de a lucra într-o organizaţie non-profit. A fost şi o parte de provocare, pe care am acceptat-o. Mi-am dat seama de greutăţi dar nu am dat înapoi. Satisfacţiile profesionale sunt mari, de aceea exista şi automotivare.
ISM: Am dori să cunoaştem şi detalii cu privire la programele desfăşurate în România.
M.G.: De exemplu, în 2006, în urma inundaţiilor de pe Dunăre, au exista proiecte mai mici cu parteneri importanţi precum UNICEF. Am oferit împreună asistenţa tehnică şi financiară pentru locuinţe şi pentru familiile cu copii. În mai puţin de opt luni am ajutat peste 200 de familii aflate în dificultate.
De asemenea, putem vorbi despre proiectul de reconstrucţie în jud. Galaţi, când am consolidat peste 220 de locuinţe. La Doljeşti, din nou: parteneriat cu Guvernul României, am ajutat prin reconstruirea de la zero a unor locuinţe şi la finisarea lor.
În Dorohoi am ajutat la relocarea unei comunităţi, construind locuinţe noi, ajutând în jur de 400 de familii. Am construit o şcoală nouă şi am renovat locuinţe.
ISM: Vorbiți-ne puțin despre cei care se implică în mod voluntar în activitățile Habitat for Humanity. Cine sunt ei și de ce participă?
M.G.: Există mai multe tipuri de voluntari. Căutam voluntari în comunităţile implicate, la nivel local, în filialele din ţară. Am strâns 500 de voluntari în doar nouă luni. Există şi un alt tip de voluntari, cei corporatişti, din Bucureşti în special, pentru care organizăm un program special de tip team-building. Ar mai fi şi voluntarii internaţionali, organizaţi la nivel global, aceştia fiind partea covârşitoare a programului nostru de voluntariat.
ISM: Câteva detalii despre condiţiile pentru a beneficia de sprijinul Habitat for Humanity?În cazul unui eveniment nefericit, care sunt priorităţile?
M.G.: Criteriile ar fi cele precum: veniturile modeste, copiii, bătrânii sau persoanele cu dizabilităţi, altfel spus un profil social modest. Condiţia majoră care se impune: locuinţa afectată parţial sau total. Uneori capacitatea noastră de intervenţie este redusă, de aceea trebuie să facem o selecţie. Astfel, vizităm fiecare familie, facem evaluările necesare, întocmim dosare pentru fiecare în parte. În funcţie de buget stabilim care sunt alegerile prioritare.
ISM: Care sunt cele mai afectate zone din România?
M.G.: Există anumite regiuni care se află în zona de risc datorită poziţiei geografice. Satele, comunităţile riverane Dunării, de exemplu, sunt expuse unui risc mare de inundaţii. Mai există și motivul că locuinţele sunt construite sărăcăcios şi pereţii se dărâma uşor. Alt risc ar fi cel seismic, mai puţin abordat pentru că nu avem încă foarte multe cazuri. Obiectivul nostru ar fi, de această dată, și cel de prevenire şi de educare a populaţiei predispuse riscului seismic din Vrancea.
Printre riscuri se mai număra şi alunecările de teren, seceta, în Dolj, de exemplu, factorii climatici dublaţi de acţiunile omului, eroziunea solului, deşertificarea, formarea de torenţi, despăduririle.
ISM: Ce mesaj aţi dori să le transmiteţi cititorilor prin prisma experienţei dvs. în această muncă dificilă, dar în acelaşi timp, admirabilă?
M.G.: Să fie pregătiţi iar dacă nu locuiesc în zone de risc poate că au cunoştinţe sau rude care locuiesc. Să se documenteze, să se informeze, pentru că putem ajuta cu toţii.
ISM: Ce ar trebui să facem pentru prevenirea unor dezastre naturale, precum inundațiile sau cutremurele?
M.G.: Este necesar un plan de prevenire şi o autoevaluare a locuinţelor, măsurători, să se ştie ce înălţime are fundaţia, la ce distanţa se găseşte răul. Să se pregătească douăzeci de saci cu nisip, în caz de urgenţă, să se cimenteze rigolele pentru a preîntâmpina scurgerea apei.
De asemenea, să se facă mai multe copii după actele de proprietate şi să se păstreze în suguranta pe un dulap, de exemplu, la înălţime, pentru că astfel de acte, odată distruse, sunt foarte greu de recuperat în caz de calamitate. Oamenii pot merge la primărie să ceară hărţile de risc şi se pot informa în legătură cu potenţialele efecte, în funcţie de zona în care locuiesc.
Mihai Grigorean, Habitat for Humanity, România