Maximilian Bircher-Benner a fost un doctor elveţian, un adevărat reformator în domeniul alimentar, inventator al musli-ului, care a militat împotriva consumului de carne şi pâine albă, favorizând o alimentaţie ce cuprindea fructe, legume, nuci şi seminţe, în formă crudă sau confiată. Se spune că el însuşi s-a vindecat de icter printr-o cură cu mere proaspete.
Revelaţia vindecării naturale a venit la vârsta de 28 de ani, când trata o pacientă grav bolnavă de stomac. Toate remediile cunoscute atunci nu au avut efect, iar la sfatul unui prieten medic şi vegetarian convins, i-a prescris o dietă pe bază de fructe crude, salată, pâine integrală şi legume, atât crude cât şi fierte. În scurt timp pacienta a dat semne de îmbunătăţire, spre surprinderea şi bucuria tânărului medic.
Viaţa din Alpi
Acesta a adoptat acest tip de dietă în urma unei drumeţii pe care a făcut-o împreună cu soţia sa în Alpi, unde a fost servit de către localnici cu un amestec de fructe uscate şi seminţe, preparat pe care azi îl numim musli. Doctorul admira modul simplu şi sănătos de viaţă al păstorilor din Alpii Elveţieni. Acesta încuraja consumul de lactate, dar şi alte produse animale precum mierea. După această experienţă doctorul a creat propria sa reţetă de musli, pe care iniţial îl servea cu suc proaspăt de portocale, nu cu lapte cum suntem obişnuiţi astăzi. Reţeta originală a lui Benner conţinea ovăz, mere, alune de pădure, nuci, stafide, o lingură de zeamă de lămâie şi una de lapte proaspăt.
Modalitatea sa de tratament a fost aspru criticată de colegii de beaslă, aceştia considerând că doctorul se depărtează de graniţele ştiinţei. Ulterior (la o perioadă de maimult de 20 de ani) teoriile sale au fost demonstrate, iar astăzi este recunoscut pentru capacitatea de a dărâma convingerile puternice al unei epoci rigide.
Tratamente cu soare
Maximilian Bircher-Benner a înfiiţat în anul 1897 o clinică în Zurich, unde pacienţii erau trataţi pentru diverse afecţiuni doar cu mâncare sănătoasă, gătită însă fără foc. Doctorul era convins că fructele şi legumele au capacitatea de a absorbi razele solare, devenind o sursă importantă de nutrimente, prepararea lor la foc fiind un mod de distrugere a acestor proprietăţi miraculoase. Dieta pacienţilor săi era alcătuită din 50% legume, fructe şi seminţe.
Doctorul Benner încuraja mişcarea în aer liber, gimnastica în natură dar şi multă odihnă (ora de culcare era 21:00), considerând armonia cu natura un factor principal al procesului de vindecare.
Muntele Vrăjit
Printre pacienţii săi s-au numărat şi personalităţi culturale ale secolului XIX precum poetul Rainer Maria Rilke, Thomas Mann sau Herman Hesse. În acest loc Thomas Mann a găsit inspiraţia pentru a scrie faimoasa sa opera “ MunteleVrăjit”. Hans Castorp, eroul romanului, trebuie să îşi viziteze unchiul, pe Joachim Ziemssen, bolnav de tuberculoză, la sanatoriul Berghof. Aici, Hans va cunoaşte un alt mod de viaţă. La sanatoriu, ziua decurge dupăun program strict, dar în ciuda acestui aspect, simte că beneficiază de libertate absolută. Romanul este plin de dialoguri ce utilizează din abudenţă termeni medicali. După descrierile stufoase din carte, ne putem imagina cât de specială era clinica doctorului Benner.
